Cotetul.

Prin toamna lui '91 ma apuc sa redecorez una din camerele de la strada, in ce consta "redecorarea" asta - eu si vecinul Fred racaiam cu sarg vechiul fototapet intins pe tot peretele ca sa facem loc unui strat de var proaspat, de data asta fara peisaje de toamna.
"Tehnologia" asta includea si o cana cu vin ce trebuia umpluta cu mare atentie la fiecare ora, altfel ramaneau fara inspiratie "Rafael" si "Michelangelo".
In fine, dupa vreo 5 metri patrati curatati la mare arta pe colegul meu intr-ale creatiei il loveste "inspiratia" numai ca de data asta in sens invers, deh ce sa-i faci, natura umana, ce intra trebuie sa si iasa la un moment dat.
-Auzi? Are ceva daca eliberez ceva inspiratie de aici de sus de pe fereastra?E 12 noaptea, nu e nici dracu'!
-Asa urgent e?
-Da .(deja livid)
-Pfff, vezi cum faci sa nu te vada cineva ca ne facem naibii de ras.
Zis si facut, se urca pe plinta , eu sting lumina iar el incepe sa.
Taman cand era in culmea procesului de eliberare a "creatiei" recirculate observa ca de fapt si pe strada erau luminile stinse si trecea alaiul schimbului II de la doua fabrici maricele...
Mda, a retras "ambasada" si am reluat racaitul cand la un moment dat amicul meu constata ca a ramas fara tigari - ma duc sa-mi iau din "atelier", mai am acolo un pachet, vii cu mine?
Hai. "Atelierul" era de fapt o camera mica ridicata deasupra fosei septice ( la noi la romani asa e, te apuci sa faci o bucatarie de vara, lipita de ea o magazie, apoi o alta magazie...pana te trezesti ca deschizi poarta curtii si intri direct in casa!) unde amicul meu avea stranse pe caprarii toate suruburile, cheile, piulitele, daltile, tranzistorii si alte minuni mecanice avea nevoie sau nu. 
Pe drum isi aduce aminte: nu cumva s-o fi umplut fosa septica? Ajungem si se apuca sa verifice: scoate un capac mic de vizitare, arunca un chibrit aprins, se apleaca sa vada nivelul si in secunda urmatoare nu mai avea nici sprancene nici breton! Se aprinsese biogazul.
In sfarsit, gaseste tigarile, in timpul asta cred ca ne-a auzit nevasta-sa: Fred, tu esti? Si aprinde lumina in curte.
El sopteste repezit: hait, nevasta-mea!-hai incoa' . Si se precipita catre cotetul de gaini aflat la doi pasi cu mine dupa el, eu inca nedumerit de ce ne ascundem.
Intram in cotetul de gaini...surpriza! Cum sa stam acolo doi malaci de peste 1.90 fiecare cand cotetul avea 1.25m inaltime in interior...am stat cumva, pe ciuci cu mainile sprijinite de tavan.
Nevasta-sa mai striga de doua ori apoi se aude un vrrump-clanc!Amicul meu da ochii peste cap si incepe sa dea marunt din buze.
Cand a fost sigur ca a plecat "primejdia" zice : hai acum sa vedem cum iesim.Cucoana pusese un lant la usa volierei si inchisese lacatul...Buuun, stiu! Si scoate poarta din balamale!!
Ne repliem la mine in camera unde lucrasem pana atunci si ne-am apucat iar de racait , dupa doua minute apare nevasta-sa: Ai fost tu pe acasa adineauri?
-Cine euuuu? Nu vezi ce facem aici?
-Ce naiba faceti? Va pensati??? Unde sunt sprancenele tale?!!!


Asta s-a intamplat acum vreo 20 de ani, nici in ziua de azi nu mi-a explicat de ce ne-am ascuns in cotetul ala...