Iubesc cainii, recunosc, sunt inebunit dupa javra mea neagra, un maidanez mic si negru, cu picioare strambe, cu o limba de o juma' de metru , cules de pe la Constanta, l-am botezat prima data Blackie (sic! ca negru nu putem sa-i spui) iar mai nou il strig Limba sau Limbo!
Nero era cainele copilariei mele, un Saint Bernard, il spalam in cada pana la momentul cand el avea 80 de kilograme iar eu 70.
Plecasem cu el la vaccinare, eu pe bicicleta cu lesa strans infasurata pe mana.
Pana a vazut o pisica.
M-a tarat 30 de metri cu bicicleta cu tot.
L-a otravit un dobitoc, l-am plans pe Nero o saptamana.
Iata-ma incoltit intr-o seara venind de mana cu fiul meu ce era bolnav atunci si in fiecare seara mergeam cu el la injectii, de o haita de vreo zece maidanezi, acum spune tu, cum ar fi trebuit sa reactionez?
Sa le spun ca fiecare are dreptul la viata?
Sa le explic ca acest comportament agresiv al lor nu are corespondent in lumea reala fiind de fapt o proiectie a faptului ca nu au fost iubiti de mama lor in copilarie?
Sa le explic ca de fapt adapostul de caini este la un kilometru distanta?
Sau sa iau prima piatra si sa-i zdrobesc capul primei javre care a indraznit sa-mi atace fiul?
Spune tu!
Intamplarile mele. Motto: decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos.
