Ou' sont les neiges d'antzartz...?

Constat ca suntem o natiune ( sau de fapt o populatie fiindca s-a dorit sa nu mai fim un popor greu de controlat ) grasa.
Grasa in sine, ca idei, ca persoane, ca initiativa.
Ne repezim gramada sa cumparam o tigaie fiindca e " la promotie", ne indopam copiii cu McDonalds, si alte otravuri din supermarket, ne batem cu pumnii in piept ca se reduc locurile de munca in schimb nu facem nimic la serviciu fiindca suntem la stat nu? ( la stat lucrez si eu, insa fac lucrurile sa se intample dupa 15 ani de lucru in sistem privat )
Sunt la mare acum si ma uit dupa copii nostri care au deja 30 de kilograme la 6-7 ani, parintii bat bine catre 140 de kilograme si sunt mandri de odraslele lor "bine crescute"!
Oricat m-am uitat pe plaja dupa o silfida nu am vazut in 7 zile decat tone de carnuri tremurand in calea catre dozatorul de bere, congelatorul de inghetata sau chioscul patiserului.
Abia mai apoi am realizat ca de fapt silfidele noastre nu mai fac plaja de mult in romanica ci ori in Grecia, ori in Cipru, ori in Italia...Spania...
Vorba neamtului: ou sont les neiges d'antartz?

Alba ca zapada

Ca sa ma tratez de concedita acuta mi-am luat familionul in limuzina si hai la mare.

Am parcurs cu incantare cei 1oo de kilometri de autostrada alocati apoi am intrat in masa de biliard obisnuita, unul la stanga, unul la dreapta, altul intoarce cu efect, vezi ca ricoseaza un pieton din manta, carambol...

Ajuns la hotel cer o camera cu umbra si bineinteles ca mi se da o camera  la ultimul etaj cu vederea catre un camp superb...dar cu umbra.

Boon, hai sa ne acomodam...ei, adicatelea nevasta si ala micu', ei fiind mai ponei s-au acomodat imediat, eu la 0,1 tone si 1,92 metri inca aveam probleme: la baie chiuveta era un pic mai mare decat causul palmelor mele, televizorul din camera a trebuit sa-l pornesc de la telecomanda ( de marime normala ) ca sa-mi dau seama unde e, frigiderul promis era de fapt racitor care la randul lui s-a dovedit a fi de fapt un "racoritor", am mutat mobila din camera timp de 20 de minute ca sa-mi pot face un pic de "spatiu vital" ( vezi Mein Kampf ), am instalat laptopul pe balcon, ca mai apoi sa ma scarpin in cap sa-mi dau seama unde o sa incap si eu intr-un spatiu de 1/1,5 metri patrati unde deja sarma de rufe a nevestii era plina.
Bun zic, asta e, de banii astia asa de mare e jacuzzi-ul, vine seara, hai la soomn.
Eeeei cand am vazut ca trebuie sa atarn cu picioarele printre ( mare noroc ) gratiile patului vreo 20 de centimetri am zis ca sunt Alba ca zapada si am nimerit casa piticilor!
Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Cado'!

Acum cațiva ani buni aparea pe un canal ( desființat dealtfel ) un italian ce vindea împreună cu o românică d' a noastra nește argintăreli dubioase, ori la fiecare prezentare spunea: și acest inel...cado'!
Cam în aceeași perioadă răspundeam de destinele a 200 de amărâți de la abatorul splai București și faceam cu sârg naveta ( de aia a explodat și Challenger-ul , l-a blestemat lumea : ardeo-ar focul de navetă! ) la bucurești, ( bucureștenilor nu vă suparați ca scriu cu literă mică numele orașului vostru însă bucureștiul e un oraș plin de oameni, singuri. )
Eeei dragii mei, se gasește cineva așa bun la inimă încât sa ma încerce: nu vrei un ciobănesc mioritic?
Gura mea cea spartă apucă să aprobe pâna când semnalul trimis de urechi catre ( recunosc, ușoare urme ) creier să compileze ce și cum.
Deci da.
Hmmm....în noaptea aia l-am ținutără pe balcon, ( stăteam în Galați și faceam naveta către bucurești și inapoi ), pfff...mi-a mâncat ficusul...
Dimineață mă pregatesc, iau javra subsuoară ( 3 luni, 20 de kilo ce crezi? ) o instalez pe bancheta din spate de la dispero ( așa botezasem Espero, mașina mea) și hai catre capitală.
Pe la Brăila pune diiiitaaamai botul pe umărul meu stâng... eu impresionat de dovada de iubire necondiționată ( fă o probă, închide în portbabajul mașinii nevasta sau câinele și vezi cine te iubește după 2 ore ) emoționat îl întreb: aer domlu?
Iau drept accept limba lui de 30 de centimetri care-mi fâlfâia drept eșarfă și deschid geamul, și în secunda doi mă trezesc cu diiittaaamai voma în poală la 120 de kilometri pe oră!
Nu știu cum am oprit, eram între două camioane...
Deci : "Cado!""

PECO CHANNEL

Hmmm...iar merg cu vapori de motorina, ceasul de la bord imi arata ca mai am de mers 30 de kilometri, offff, hai la Peco.
Opresc pe "scumpa" langa pompa (intre noi fie vorba, masina e mai ascultatoare decat nevasta, masinii-i zici ia-o la dreapta o ia la dreapta, cu nevasta poti avea surprize iar cheltuielile de intretinere sunt incomparabile, una e sa schimbi uleiul si filtrele o data pe luna si alta e sa auzi mereu metal pe metal: factura cutare, faianta, mobila, perdele, iar avem nunta, nu am cu ce sa ma imbrac, concediu...) si zic lucratorului de la pompa: de 50 de lei plinul!
Imi pare rau ca nu am avut un amic cu mine sa faca o fotografie lucratorului de la Peco.
Avea niste carii taaare frumoase:))
Incepe sa puna motorina si-l iau la intrebari: mai baieti voi ati schimbat pompele?
-De ce sefu'?
-Pai i-a uite ce iute merge, zici ca-i ventilator! Ailalta mergea mai incet!
Stupoare...nu stie ce sa raspunda.
In ritmul asta in 2-3 ani, noi barbatii vom ajunge sa mergem la Peco sa cumparam doua picaturi de benzina cu care sa ne tamponam dupa ureche iar prietenii vor mirosi efluviile lasate de tine in urma si vor intreba verzi la fata mancati de invidie: ai mostenit pe cineva ai? Mirosi a benzina!