Greu de cap

Azi taman ce terminasem de scris un docoment când deodată flic, se stinge ecranul şi vad cum îmi face cu mâna a desparţire iremediabilă docomentul meu...
Aud în surdină cum porneşte generatorul unitaţii, iaraşi flic şi contemplu ecranul albastru al calculatorului...
Pun mâna pe telefon şi sun pe şeful de zonă de la Electrica:
-aşa şi pe dincolo, ...spital, ...curent...
-(flegmatic) ăăă, asta, e nevoie mare?
-...mnnu zic eu cu jumătate de gură, decăt ca aveam chirurgul cu cuţitul în burta unui pacient da' văd că nu se vaită, a ieşit pe bancă la o ţigare.
-... (aiurit) ..cine domle, pacientu'?
-nu "domle" chirurgul!
...pauză, (nu mai rabd)
-beeei n-auzi că-mi trebuie curent la spital?
-(bombănind) 'ai bre ca matale te ţii de goange, in 2 minute ai curent.
Aşaaa, acum sa scriu de la cap docomentul...

La "fete"

Plec vineri seara la țară, sa fac țuica și alte asemenea.
Sămbata dimineața ăl mic ma interpelează (era cu amicul  lui de acolo, Laur, eu prestam la cazane), auzi tati?
-(maria ta cetitoriule, am uitat sa-ți precizez: la țară avem decăt 2 magazine , unul mai slabuț, iar celalalt mai complet, adicătelea are mai multe articole)
Astfel că cel cu mai multe trebi în inventar se numește "la fete", dat fiind ca acolo vănd pe rand 2 vănzatoare.
-Ei?
-Vreau și eu un leu!
-Pe"nce?
-Iete mă duc și eu cu Laur "la fete"!
-Eu cu gura căscată...: măi baiete...1 leu?
-Atât!
.....
-Ia dă-mi și mie adresa!!!