NEA”N BACHUS!

Dimineață de mai. Îmi deschide ușa biroului de la fabrica de lapte o namilă de 2 metri înâlțime și 110 kilograme, față de mine care (acum) am 110 kilograme și 1,92 m.....
Dan, Marian, Marian nebunu” de la Săhăteni!
...ăăă, asta...eu...Vali de la Mizil!
Șăf di post la Cheatroasili bre!
Aham...
Am devenit prieteni buni apoi, mă cheamă într-o zi: -ai că-i ziua lu”  nea Didi!
Nea Didi...ei dacă e vorba de șpriț vin!
Ajung la stațiunea Pietroasele pe seară, anno domini 1994, domnul inginer Vărăticeanu se preumbla prin curtea unității.
Intru cu mașina, mă dau jos, toți din curte se uitau nedumeriți la mine.
De undeva de jos, dintr-o cramă ceva iese sprinten ”nea Didi Achim, tehnologul și pivnicerul stațiunii, mă vede și strigă: ai adus bre??
-Să poa” nea Didi?!
Dom” injiner Vărăticeanu se uită lung la el, scurt la mine și întreabă pe ”nea Didi”:
-Ce să aducă dom”le?
-Buric bre șefule!
...liniște, se auzea un câine undeva în deal care se dădea la o pisică ceva...un gospodar din sat striga ceva la fis-o...
...Buric????!
-”abarnai d”om inginer, matale nu erai aciulea când a venit omul ăsta cu buric cald!
Domnul inginer Vărăticeanu începu a se face stacojiu la față: măi Didi, ești întreg?
-Stai bre să guști!, E vorba de buric cald, așa se spune la ei la cașcavalul cald!!!
A ieșit un chef  memorabil, nea Didi era poza prietenului meu de la abator și amândoi erau nea Bachus!
Apare într-un târziu și Marian șeful de post, prăfuit tot și el și Vasile ajutorul de șef de post.
L-am luat la întrebări, normal, unde ai fost până acum...LASĂ-MĂ BRE! A DAT MAȘÎNA PISTE VASILE NU VEZI??!
-Ăăă, scuze nu am văzut...cum dracului s-a întâmplatără?
-Păi nu vezi ce ceață e afară? Vasile vede pe unul în 10 metri că nu-i merge farul pe stânga și-i sare în față să-l oprească.Adecătelea i-a sărit în botul mașinii omului care abia vedea la 10 metri în față, s-a rostogolit pe capotă, pe portbagaj...
Zilele trecute ajung la o conferință la București și în pauza finală intru în vorbă cu un domn doctor Nelu Tănase care m-a adus la zi cu știrile:
-nea Didi și domnul inginer Vărăticeanu au murit puțin...
La 15 kilometri de ei nu m-am învrednicit să-i mai vizitez...

Concediu 2016

Am începutără bine, am durmit ”fo 2 ore apoi am plecat pe la 4 dimineața hotărâți pe treabă, pe la 8 am ajuns la poalele Transalpinei în comuna Polovragi unde cu onor își făceau datoria 3 milițieni în mijlocul drumului lângă ”Târgul internațional Polovragi”!(tobe în fundal!)Adecătelea mici la grătar, turtă dulce proaspătă de acu” 2 săptămâni, cai păscând iarba proaspăt udată de proprietarii și proprietăresele tarabelor care trebuiau să golească undeva berea reciclată așa-i?
Greșeala mea, m-am luat după nevastă, gps-ul zicea dă-i înainte, nevasta din dotare vede o scurtătură și zice ia-o p”aciulea!
Hait!Văd 3 buruieni în mijlocul șoselei, îmi dau seama că am uitat să aprind farurile la ultima oprire, ăl mic mă bârâia cu ceva legat de telefoane( doamne, generația asta nu știe decât telefoane, laptopuri, telecomenzi și trăznăi de genul ăsta) bălbăi mersul mașinii (șoferii vechi știu ce înseamnă, adică îl vezi că / atunci accelerezi și-i tai elanul, eu fiind bruiat de piciu” am ratat momentu”, așa că ariciul a apucat să se hotărască și să facă cei trei pași până în mijlocul șoselei și HALT!
Dezinvolt îi arunc toate actele în poală, se uită puțin și surpriză!
Știa să citească!!!
Zice: 1150 de lei amendă și certificatul de înmatriculare se reține.
Ha!!!Ce, Cce zzici mneatale?
Da bre, e expirat de 7 zile!
Adevărul e că mă uitasem la el în viteză(recunosc, sunt repezit) văzusem 11-07 ...clar expiră într-a 11 2017!
De unde! Expirase pe 11-07-2016 ori eu eram pe 18...ajung la Turda, sun pe prietenul meu ce îmi aduce aminte în fiecare an de revizia tehnologică a mașinii (doar el o face) și-l iau la rost: auzi mă? îți e ciudă că am plecat în concediu?...pauză...ce ciudă bre? eu sunt în concediu de vreo 2 săptămâni! Braaavo franț! Eu am stat liniștit că mă anunță omu”-ai la revizie bre, ori el era și el sireacul în conced bazându-se pe fragila mea memorie...fir-ar...
Booon...ajung la Turda, mai sărac cu 560 de lei/-1/2 din amendă în 48 de ore (jhfbtj utfjgfitfijtfbi!) pensiunea curată, gărduț american, rufe , materiale de construcție și...ce să mai grămezi de lucruri de furat lăsate afară...întreb gazda: știți...la noi...
La noi nu!
M-a liniștit, Așa că am dat antena jos de pe capotă și am băgat-o între pernele din spate, după care am încuiat cu grije...
Hai la salină-hai.
Spectaculos, ala mic era disperat că nu-l lăsam să lingă pereții, înghesuială însă mina ca atare merită văzută, lift de inox cu vedere la 180 grade, roată ca la Londra în interior, biliard, tenis de masă, magazin de suveniruri, popice, și....(duruit de tobe!) lac în mină cu bărci bre!!
Așa că eu ca orice bărbat din dotarea unei femei căsătorite am emis următoarea înțeleaptă cugetare: ”ai în bărci!
Femia, na, femie/mi-e frică bre! nu știu nici să înot, ce dumnezeu?
I-am răspuns: Da Fiica Mea!
Adecătelea talentele mele de Patzaichin să rămâie nedesvăluite? Ha!
Și dăi la rame pe lac roata-roată în jurul peninsulei , nevasta din dotare era cu inima în gât însă talentul meu la coniac-canoe a liniștit-o.
Nu aveam rău de înălțime însă când am păsit pe una din strapontinele laterale admirate de mine cu gura larg căscată (cum dracu” au înfipt bârnele astea de lemn la 130 de metri înălțime bre?) și am auzit cum scărțâie brusc tot săngele meu din instalație a considerat că e mai sigur să migreze către centrul de pompare, drept urmare am simțit genunchii moi și mă aflam pe terra-ferma în secunda doi!(iete-te făcui și poezie!)
Hai să ies...dau nas în ochelari cu secretaura de la direcția sanitară...”ai mă lași???- nici aici nu scap de voi???:)
A doua zi am plecat la Cluj hotărâti pe Grădina botanică, așa am căutat-o de i-am dat roată preț de 4 hectare!
Avem o febră la picioareeee....
Freeemos la grădină.
Boon, ”ai la Felix,
Am ajuns, m-am samarizat cu 40% din bagaje, fimi-o a luat ce era mai important de cărat adecătelea laptopurile iar nevastă-mea era și ea sireaca cu 2 rucsacuri în mâini de-i ajunseseră mâinile până la genunchi.
A doua zi ”ai la baie!
Freeemos, erau peste drum de noi ”ștrandurile vechi” cu sulițe de apă ce țâșneau la 5 minute, 5 locuri de jacuzzi unde prindeai loc decât cu tupeu( fimi-o a prinsără 3 locuri din întâmplare, m-a chemat însă până să ajungă și mamă-sa locul ei era deja ocupat:)))
A 2-a zi a am mers la alt ștrand, apa venea de undeva din nește țevi de sus și trebuia să ”te descurci” să prinzi ”un loc sub țeavă”!
Interesant era că toți ceilalți din bazin erau complet dezinteresați de fenomen însă levitau ușor prin apă ca niște rechini ca să-ți ia locul sub țeavă!
!Ai napoi,....
Ne oprim la Alba Iulia,freemos, schimb de gardă, treburi, chestii...comerciale (un soldat de plumb 160 lei).
Apoi la Sibiu ...30 de minute și Hai...
Pe seară am ajuns la cabana Padina, (ai ținut vreodată mâinile în apă până s-au încrețit?. cred că așa arăta posteriorul meu după 700 de kilometri ) amicii noștri de acolo ne așteptau, am mâncat un șpriț , am băut o friptură și miau.Mă rog, poate nu în ordinea asta:)
Oricum drumul de la Sinaia la Padina a fost ceva de groază. Ce TRANSALPINA, CE TRANSFĂGĂRĂȘAN?? APĂ DE PLOUĂ BRE!
Am făcut febră musculară de atâta învârtit volanul pe Transbucegi!

Struguri bre!

E timpul lor, sunt înebunit de aroma hamburgului, dar nu zic nu nici la napoleon chassla sau căpșunică.( mmmm, căpșunica albă are o aromă...), așa că încep să caut ca un drogat struguri hamburg în tot orașul situat strategic la baza dealurilor Dealu Mare vestiți producători de struguri de toate neamurile posibile(mai puțin Busuioacă de Bohotin sau Fetească Neagră vândute de unii vinificatori din zonă cu maare succes, vezi ”Sânge de Taur” făcut din must roșu importat din Italia) .
La Lidl 6,99 struguri negri Bio(hamburg neam), la Penny 4,99 niște struguri storciți, la Profi 4,59 struguri negri culeși acum 2 săptămâni, în piață niște caricaturi la 5 lei kila.
După câteva flash-back-uri din tinerețe când aruncam strugurii la gunoi după câteva zile mă hotărăsc și cumpăr.
2 kilograme de mere din Polonia-Italia(așa scrie pe etichetă) cu 2,22 kila.
Seara la televizor mușc cu poftă din mărul poloitalian și mestec cu gândul la hamburgul d”anțărț...

Fântâna avec du gresie et faiantza!

Pe timpul abuziv-împușcatului erau într-adevăr niște furci caudine prin care trebuia să te strecori ca și gestionar, șef de fabrică...mă rog, sef, respectiv controlul averii adicătelea legea 18, legea ”ILICITULUI” , care te supunea la niște verificări amănunțite din partea statului (culmea e că legea nu e abrogată!) adică de când mănâncă ala micu (eu de exemplu din exces de zel al procurorului mâncam cu 10 ani mai devreme!!)
Drept pentru care într-o primăvară am avut parte de încă un (ploaie de chiloți spuneam noi copii fiind) ilicit spuneau părinții.Un milițian a avut totuși (erau și milițieni care gândeau) o revelație: bre! caloriferul ăsta e cald!
Șșși?
Da bre da de une” e căldura?
Mama repede- bate soarele bre!
Măi nea Alecu zi-mi și mie de unde vine căldura și nu zic nimic!
Tata înghite în sec și-i arată centrala termică electrică (în 1982) ascunsă în spatele lemnelor de foc...
Ce e de făcut? Repede, aruncă cele 20 de pachete de gresie și cele 15 de faianță în fântâna din grădina de lângă noi, cea pe care am închiriat-o de la vecinul așa că gresia și faianța sunt gata de pus pe perete, cre” că a trasără destulă umezeală!
Vecinul și tata s-au dus, nu s-au înțeles asupra terenului, între timp eu am rămas cu un gust amar, făcusem planuri cu vecinul și prietenul meu Fred să facem o seră acolo, să scoatem ardei iuți în decembrie apoi să ne luăm ARO, ori terenul s-a întors la proprietar.
În timp proprietarul (eu fiind plecat la București, Galați vreo 10 ani) l-a vândut unui samsar, acela l-a vândut unui alt amic apropitar de rețea de televiziune care și-a vândut afacerea apoi celor de la UPC.
De 3 ani vorbim din când în când: auzi? facem gardul ăla între noi și anul ăsta așa-i?
Și dăi și răzi...
Anul ăsta nu mai râd , gardul făcut de mine acum 20 de ani e terminat, va pica peste mine, iar amicul ce a încasat pentru afacerea lui cu televiziunea locală 2,000,000 de euro îmi zice că e înghesuit cu banii..
Booon, lasă că îl fac eu din salariul meu de slujbaș la stat.
e grele breeee.....

Ou sont le spritz d”anțărț?

1992...
Marea albastră se ....
Ce dracu”,marea era la locul ei,
Eu nu.
11 noaptea, sună un amic, tot Vali pe nume, zice -Dormi?
...ăăă, asta...cine zici că ești ?(buimac de somn)
Beeei! Scoală! A venit nea MIRCEA!
...nea mircea...hmmm ce bine durmeam...
Mă ardic și merg să văd pe ”nea Mircea”...
Cam mahmur și cam refractar fac cunoștință cu ”omu”
Electrizant, trei vorbe-două poante, om fluviu cu prieteni afluenți...
OM! pentru mine puțini au meritat apelativul.
Ajung la Mangalia , zice, hai!
Și plec diiitamai eu barja de Prahova pe o vedetă rapidă de Mangalia cu șoncă de Ardeal, Palincă, și tangaj...liliiiCostele...

ne întâlnim după 23 de ani pe facebuci...el alb la păr față de mine care sunt cărunt...
pfffuiii
Nea Mircea!
Ou sont le spritz d”anțărț?

”Ai la piscină bre!

Stau pe marginea bazinului cu apa caldă din piscină scăldându-mi spatele...coniacul l-am pus pe marginea bazinului în fața mea, afară ninge cu fulgi mari, urmăresc fulgii unul câte unul prin pereții de sticlă de la hotel Montana...
Grătarul de mai devreme se vede că s-a digerat, începe să-mi fie foame, asta nu e o problemă, îl sun din cameră pe Costică șeful de sală și-mi aranjează o masă nouă.
Hmmm, parcă aș vrea și un pic de creier pane?( zău că-mi trebuie) Da, vreau și creier pane, un Gordon-bleu stropit cu...A! Stai așa că am eu în mașină 40 de litri de Fetească Regală de la Tohani din ”73, dar înainte de asta am 4 sticle de coniac de Tohani de acum 10 ani ulei nu alta! Apoi vreau niște clătite cu gem din ăla bun nu amestecătură, 2 lăzi de Pepsi, 1 ladă de Radenbergher cu polonezele separat, tort de înghețată , 20 de amandine (pentru fiecare câte una, mă supăram dacă plătea altcineva) cafele și lăutari neapărat.
Anii ”90...

CONTROL!

În istoria mea lucrând în industria alimentară apoi în spital m-am obișnuit cu controalele cam ca măgarul cu samarul așa că încă unul în plus...
Se anunță maaare control mare.Tematic bre, unde mai pui!
Două săptămâni am stat cu arma la picior, vine azi, nu mai vine azi, de ziceai că sunt un îndrăgostit rupând petalele margaretei cu ochii pierduți în zare după umbra iubitei...
A venitără, hai să luăm secțiile la rând:(de când cu isteriile cu Colectiv și copiii de la Argeș zici că a înebunit toată lumea, mai nou aparținătorii nu mai au voie în spital, de fapt așa ar trebui evitate infecțiile nosocomiale, vin toți de afară călcînd pe scuipat de tuberculos, pe fecale de om tâmpit, de câine și le aduc în spital, cum adică nu e voie? e democrație!) A! aici la interne și la chirurgie trebe” făcută o ușă ca să nu mai treacă bacteria domle!
...ăăă, asta...mă scarpin în cap și zic: și dacă deschide o infirmieră ușa ce fac, pun un portar acolo să-i zică huș-huș?
Mdeam, să trecem, acum un an același control m-a tras de răspundere cum că faianța nu trebuie să aibă rost(spațiu) între plăci, sarea și zahărul de la blocul alimentar trebuie să fie în pungile originale și pentru dezinfecție să folosim neapărat, dar neapărat Virkon!
Booon, acum, controlul din partea aceleiași prestigioase instituții mă ia de gâlci că de ce folosiți domle Virkon, sarea și zahărul să fie în recipiente etichetate nu în pungile lor, iar faianța tre” să fie cel puțin la 3 milimetri placă de placă ce dumnezeu!!!
Hmmm...plec cu haita de părerologi după mine, ne întâlnim cu seful secției chirurgie și n-am de lucru, întreb: auzi coane, tu poți elibera și certificate de deces?
...-cum să nu pot!(chirurgul șef are o politețe de urs suferind de crampe)
-Și ce scrii la cauza decesului, numele tău?
-Daaa, bine că ești tu deștept!(nu pot reproduce și tonul lui gutural/răstit/bolovănos aici)
(râsete homerice dinspre haita de părerologi)
Mai departe, hai la blocul alimentar. Intrăm, frumos, alb tot, bucătăresele albe și ele la față...
-Vestiarele la control!
În regulă...în dulapul de aici ce aveți, CLOR!!???!
...bucâtăresele străvezii: da...
-Ce faceți cu el?
-Fierbem vasele și punem și noi puțin clor...
-HA! Cum să faceți așa ceva? Eu acasă le fierb cu detergent de rufe și așa trebuie făcut!(satisfăcută)
...Pauză lungă mă uit pe rând în ochii fetelor de la blocul alimentar, gasesc decât vid stelar, din când în când câte o comeată...
-Aaa..., doamna doctor, de acum înainte așa o să facem!
Ce dracu” parcă pe timpul lui Ceaușescu se făcea mai bine selecția cadrelor...
Mdeam, ”ai să facem procesul verbal.
Mă uit lung la semnătura doamnei doctor venită în control: inginer în managementul puilor de cloșcă cu diplomă cumpărată după revoluție la o universitate de care zău că nu am auzit...
Dacă și bani ne-ar da ministerul ăsta proporțional cu prostia pe care ne-o livrează am face aici și neurochirurgie...

Stau în picioare??

Zilele trecute mă sună un amic, primar al unei comune limitrofe, zice:
-Coane vezi că am trimis pe cineva la tine cu o problemă arzătoare, vezi dacă poți să-l ajuți.
-Bine bre (aici în zonă, particula”bre” e titlu de noblețe, adicătelea ”sire”), ”ai să vedem despre ce și cum.
Identific ”petentul” și-l interpelez:
-Mneata ești din partea...?
-Da bre! Nu mă cunoști? A lu” Pârciu? A lu” Pastramă?
Îl scrutez cu atenție. Diiitamai matahala, ca să vă faceți o idee eu am 1.92m și 107 kg. deci nu sunt chiar mignon.
Cu el însă am fost nevoit să vorbesc uitându-mă în sus, când s-a mișcat puțin am ajuns în umbră așa că...
-Nu, nu te cunosc, ar trebui?
Zice: 
-Păi nu suntem vecini? Matale stăteai pe colț(hm, și acum stau tot pe colț), și io la doo case mai”ncolo?
-Ha? Unde domle?
-(mâdru)În sat la noi!
...
-Aaaa, stai domnule așa că eu am stat acolo 5-6 luni după ce m-am născut, ai mei au stat acolo până atunci, apoi s-au mutat la oraș. Bun, cu ce pot să te ajut?
-Păi nu am servici de vreo 4 ani.
-Aha...ai nevoie de loc de muncă, ce calificare ai?
-Asfaltator!
Instinctiv arunc privirile către bocancii lui, pe retină fiind formată deja imaginea bocancilor scâlciați și garnisiți cu smoală și criblură, asfaltator nu?
În schimb văd o pereche de ”bărci” (pantofi cu vârfurile lunguiețe la modă acum vreo 3-4 ani, mă omor după ei...), cremuiți oglindă.
-Hmmm(ridic privirea)...ce să zic, locuri de muncă nu am la mine deocamdată, dar dacă apare ceva îl sun pe amicul comun, dom” primarele.
-(foarte serios)Da” dar să știi că nu pot să stau în picioare, decăt pe scaun!
În secundele următoare am avut ceva probleme căutându-mi falca printre picioarele pacienților ce treceau pe holul unde purtam dicuția înălțătoare...
-Măi omule să știi că locuri la birou se găsesc mai greu dar te sun imediat dacă se eliberează vreunul!
...
Hm, hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim...