Stau în picioare??

Zilele trecute mă sună un amic, primar al unei comune limitrofe, zice:
-Coane vezi că am trimis pe cineva la tine cu o problemă arzătoare, vezi dacă poți să-l ajuți.
-Bine bre (aici în zonă, particula”bre” e titlu de noblețe, adicătelea ”sire”), ”ai să vedem despre ce și cum.
Identific ”petentul” și-l interpelez:
-Mneata ești din partea...?
-Da bre! Nu mă cunoști? A lu” Pârciu? A lu” Pastramă?
Îl scrutez cu atenție. Diiitamai matahala, ca să vă faceți o idee eu am 1.92m și 107 kg. deci nu sunt chiar mignon.
Cu el însă am fost nevoit să vorbesc uitându-mă în sus, când s-a mișcat puțin am ajuns în umbră așa că...
-Nu, nu te cunosc, ar trebui?
Zice: 
-Păi nu suntem vecini? Matale stăteai pe colț(hm, și acum stau tot pe colț), și io la doo case mai”ncolo?
-Ha? Unde domle?
-(mâdru)În sat la noi!
...
-Aaaa, stai domnule așa că eu am stat acolo 5-6 luni după ce m-am născut, ai mei au stat acolo până atunci, apoi s-au mutat la oraș. Bun, cu ce pot să te ajut?
-Păi nu am servici de vreo 4 ani.
-Aha...ai nevoie de loc de muncă, ce calificare ai?
-Asfaltator!
Instinctiv arunc privirile către bocancii lui, pe retină fiind formată deja imaginea bocancilor scâlciați și garnisiți cu smoală și criblură, asfaltator nu?
În schimb văd o pereche de ”bărci” (pantofi cu vârfurile lunguiețe la modă acum vreo 3-4 ani, mă omor după ei...), cremuiți oglindă.
-Hmmm(ridic privirea)...ce să zic, locuri de muncă nu am la mine deocamdată, dar dacă apare ceva îl sun pe amicul comun, dom” primarele.
-(foarte serios)Da” dar să știi că nu pot să stau în picioare, decăt pe scaun!
În secundele următoare am avut ceva probleme căutându-mi falca printre picioarele pacienților ce treceau pe holul unde purtam dicuția înălțătoare...
-Măi omule să știi că locuri la birou se găsesc mai greu dar te sun imediat dacă se eliberează vreunul!
...
Hm, hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim...