”Ai la piscină bre!

Stau pe marginea bazinului cu apa caldă din piscină scăldându-mi spatele...coniacul l-am pus pe marginea bazinului în fața mea, afară ninge cu fulgi mari, urmăresc fulgii unul câte unul prin pereții de sticlă de la hotel Montana...
Grătarul de mai devreme se vede că s-a digerat, începe să-mi fie foame, asta nu e o problemă, îl sun din cameră pe Costică șeful de sală și-mi aranjează o masă nouă.
Hmmm, parcă aș vrea și un pic de creier pane?( zău că-mi trebuie) Da, vreau și creier pane, un Gordon-bleu stropit cu...A! Stai așa că am eu în mașină 40 de litri de Fetească Regală de la Tohani din ”73, dar înainte de asta am 4 sticle de coniac de Tohani de acum 10 ani ulei nu alta! Apoi vreau niște clătite cu gem din ăla bun nu amestecătură, 2 lăzi de Pepsi, 1 ladă de Radenbergher cu polonezele separat, tort de înghețată , 20 de amandine (pentru fiecare câte una, mă supăram dacă plătea altcineva) cafele și lăutari neapărat.
Anii ”90...

CONTROL!

În istoria mea lucrând în industria alimentară apoi în spital m-am obișnuit cu controalele cam ca măgarul cu samarul așa că încă unul în plus...
Se anunță maaare control mare.Tematic bre, unde mai pui!
Două săptămâni am stat cu arma la picior, vine azi, nu mai vine azi, de ziceai că sunt un îndrăgostit rupând petalele margaretei cu ochii pierduți în zare după umbra iubitei...
A venitără, hai să luăm secțiile la rând:(de când cu isteriile cu Colectiv și copiii de la Argeș zici că a înebunit toată lumea, mai nou aparținătorii nu mai au voie în spital, de fapt așa ar trebui evitate infecțiile nosocomiale, vin toți de afară călcînd pe scuipat de tuberculos, pe fecale de om tâmpit, de câine și le aduc în spital, cum adică nu e voie? e democrație!) A! aici la interne și la chirurgie trebe” făcută o ușă ca să nu mai treacă bacteria domle!
...ăăă, asta...mă scarpin în cap și zic: și dacă deschide o infirmieră ușa ce fac, pun un portar acolo să-i zică huș-huș?
Mdeam, să trecem, acum un an același control m-a tras de răspundere cum că faianța nu trebuie să aibă rost(spațiu) între plăci, sarea și zahărul de la blocul alimentar trebuie să fie în pungile originale și pentru dezinfecție să folosim neapărat, dar neapărat Virkon!
Booon, acum, controlul din partea aceleiași prestigioase instituții mă ia de gâlci că de ce folosiți domle Virkon, sarea și zahărul să fie în recipiente etichetate nu în pungile lor, iar faianța tre” să fie cel puțin la 3 milimetri placă de placă ce dumnezeu!!!
Hmmm...plec cu haita de părerologi după mine, ne întâlnim cu seful secției chirurgie și n-am de lucru, întreb: auzi coane, tu poți elibera și certificate de deces?
...-cum să nu pot!(chirurgul șef are o politețe de urs suferind de crampe)
-Și ce scrii la cauza decesului, numele tău?
-Daaa, bine că ești tu deștept!(nu pot reproduce și tonul lui gutural/răstit/bolovănos aici)
(râsete homerice dinspre haita de părerologi)
Mai departe, hai la blocul alimentar. Intrăm, frumos, alb tot, bucătăresele albe și ele la față...
-Vestiarele la control!
În regulă...în dulapul de aici ce aveți, CLOR!!???!
...bucâtăresele străvezii: da...
-Ce faceți cu el?
-Fierbem vasele și punem și noi puțin clor...
-HA! Cum să faceți așa ceva? Eu acasă le fierb cu detergent de rufe și așa trebuie făcut!(satisfăcută)
...Pauză lungă mă uit pe rând în ochii fetelor de la blocul alimentar, gasesc decât vid stelar, din când în când câte o comeată...
-Aaa..., doamna doctor, de acum înainte așa o să facem!
Ce dracu” parcă pe timpul lui Ceaușescu se făcea mai bine selecția cadrelor...
Mdeam, ”ai să facem procesul verbal.
Mă uit lung la semnătura doamnei doctor venită în control: inginer în managementul puilor de cloșcă cu diplomă cumpărată după revoluție la o universitate de care zău că nu am auzit...
Dacă și bani ne-ar da ministerul ăsta proporțional cu prostia pe care ne-o livrează am face aici și neurochirurgie...

Stau în picioare??

Zilele trecute mă sună un amic, primar al unei comune limitrofe, zice:
-Coane vezi că am trimis pe cineva la tine cu o problemă arzătoare, vezi dacă poți să-l ajuți.
-Bine bre (aici în zonă, particula”bre” e titlu de noblețe, adicătelea ”sire”), ”ai să vedem despre ce și cum.
Identific ”petentul” și-l interpelez:
-Mneata ești din partea...?
-Da bre! Nu mă cunoști? A lu” Pârciu? A lu” Pastramă?
Îl scrutez cu atenție. Diiitamai matahala, ca să vă faceți o idee eu am 1.92m și 107 kg. deci nu sunt chiar mignon.
Cu el însă am fost nevoit să vorbesc uitându-mă în sus, când s-a mișcat puțin am ajuns în umbră așa că...
-Nu, nu te cunosc, ar trebui?
Zice: 
-Păi nu suntem vecini? Matale stăteai pe colț(hm, și acum stau tot pe colț), și io la doo case mai”ncolo?
-Ha? Unde domle?
-(mâdru)În sat la noi!
...
-Aaaa, stai domnule așa că eu am stat acolo 5-6 luni după ce m-am născut, ai mei au stat acolo până atunci, apoi s-au mutat la oraș. Bun, cu ce pot să te ajut?
-Păi nu am servici de vreo 4 ani.
-Aha...ai nevoie de loc de muncă, ce calificare ai?
-Asfaltator!
Instinctiv arunc privirile către bocancii lui, pe retină fiind formată deja imaginea bocancilor scâlciați și garnisiți cu smoală și criblură, asfaltator nu?
În schimb văd o pereche de ”bărci” (pantofi cu vârfurile lunguiețe la modă acum vreo 3-4 ani, mă omor după ei...), cremuiți oglindă.
-Hmmm(ridic privirea)...ce să zic, locuri de muncă nu am la mine deocamdată, dar dacă apare ceva îl sun pe amicul comun, dom” primarele.
-(foarte serios)Da” dar să știi că nu pot să stau în picioare, decăt pe scaun!
În secundele următoare am avut ceva probleme căutându-mi falca printre picioarele pacienților ce treceau pe holul unde purtam dicuția înălțătoare...
-Măi omule să știi că locuri la birou se găsesc mai greu dar te sun imediat dacă se eliberează vreunul!
...
Hm, hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim...