Ho Ho Ho, Meri în crîșmă!

Inevitabil și inexorabil vin sărbătorile, când tai porcu' , câte kile are, e roșu, e cu pete negre, aaa, al meu are 300 de kile...ș.a.m.d.
Nu mă dau în vânt după sărbătorile Crăciunului, înțeleg importanța istorică, religioasă a momentului însă mă crispează toate obiceiurile arhaice pe care nu le pot atribui o corespondență în lumea reală.
Mă apucă toate năbădăile când încep să primesc mesaje pe telefon trimise către toată agenda în care am a alege între un înger alb pe un fulg de nea,  crăciun fericit (fără număr, fără număr) și sănătate căt pentru întreg sistemul sanitar...
Astfel că aflându-mă pe drumurile patriei dimpreună cu 4 tovarăși de călătorie țâșnește povestea de Crăciun: ai luat porc, câte kile are, al tău e roșu...n'am de lucru și intru în vorbă: țățică (unul din ei avea porecla asta și stătea lângă mine pe bancheta din față) 
-auzi? ai luat purcel? 
-am luat bre!(mândru)
-(nonșalant)și eu, câte kile are al tău?
-(mândru) 100 bre!
-aha, și eu la fel,am luat unul (măsurându-l din priviri) cam ca tine!
(cei din spate râdeau pe înfundate și împarțeau cu sârg o steclă de bere de 2 litri)
Ca un responsabil conducător al autovehiculului am trântit o frână bruscă iar cel cel ce taman desfăcuse stecla a văzut cum pleacă lichidul către în față, se întoarce...apoi am avut o tresărire când am văzutără ochii companionului în oglinda retrovizoare cum se umflă, apoi gura, nasul....o picătură nu a vărsat!
Râsete de cuviințâ apoi revenim la oile noastre:ai auzit Țățică de ăla de la Valea Unghiului?
-Ha?
-Aaaa, nu știi..., era un gospodar din zona aia care s-a apucat să taie purceaua împreună cu fiul lui, au pus purcelei sărmă în bot, sărmă de picior, și când s-a apucat să-i văre cuțitul în gât, a svăcnit purceaua cu sărmă și cuțit cu tot direct în pădure...n-au mai găsit purceaua...
În primăvară au plecat după lemne și ce să vezi!Au găsitără purceaua! Cu sârma de bot, sârma de picior și zece purceluși cu niște bricegușe mici așa în gât...
5 kilometri...omul meu se tot încruntase, se strâmbase, în fine chinul a devenit prea mare și a întrebat: ce bricegușe breee??!
Să vă spun ce râsete homerice au isbucnit atunci...?