Ziarul

Duminica, acum vreo 25 de ani, mâncam friptura de rigoare în famelie și taman ce mă contraziceam cu bunica din partea mamei pe teme teologice de am adus-o la disperare la un moment dat, adicătelea dumnezeu nu a fost văzut de nimeni ș.a.m.d.: "Vali maică, eu vorbesc și tu te caci!" (scuzați scatologia însă așa a fost) si pe la al doilea șpriț sună telefonul : șefu' a venit laptili de la C.A.P. și avem scandal cu țiganii care au venit cu remorca de la ei !
Tata pufnește discret, iese din bucătărie și îl vad cum iese pe poartă cu un ziar făcut sul în mâna.
Hmmm...
Hai după el iute să nu se întâmple ceva...și fugi vere...abia l-am prinsără din urmă taman la poarta fabricii de lapte unde se agitau fo 6 naționalități "înlocuitoare"  în remorca tractorului cu care aduseseră laptele de la Cooperativa Agricolă de Producție Mizil.
Tata calm se apropie de ei și începe cearta: Nea Alecu, băiatu' lu' matale cică noi suntem bagabonți și am falsificat laptili...(tata face analizele ați pus urină de vacă în lapte ca să-i creșteți densitatea, voi credeți că noi acceptăm orice în fabrica asta?
Unul din cei din remorcă sare catre tata și încearcă o remarcă manuală, tata , atent îl atenționează cu ziarul. 
În sfârșit, se calmează toți, cel "atenționat" cu ziarul pleacă cu ambulanța la spital...hmmm...ciudat.
A doua zi sună directorul spitalului: nea Alecu, cu ce i-ai dat în cap ăluia bre?
 Cu nimic! Ai 'bre' că ăla zice că l-ai bușit  cu ziarul, ori eu i-am pus opt copci, cu ziarul???
Mă duc și mă uit la ziarul de ieri lăsat de tata în garaj, desfășor...diiitamai piciorul de scaun din lemn masiv...

Copil cuminte...

Anii 1974/1975, ai mei părinți munceau cu drag și spor la Întreprinderea pentru colectarea și industrializarea laptelui Buzău, eu ca rucsac al lor, le mâncam zilele de zor, patinând până plecam cu picioarele sudate la genunchi, cu dinții clănțănind de atâta înghețată mâncată pe gheața patinoarului.
Fabrica era peste drum de patinoar și avea un chioșc de unde luam pe veresie fiindcă seara plătea tata...
Mă uitam fascinat cum se făcea laptele praf, era un tambur imens de inox încins care se învârtea jumătate în lapte jumătate afară, laptele în contact cu inoxul încins se usca instantaneu și în cealaltă parte era un cuțit imens, pe măsura tamburului ce curăța laptele uscat, apoi acesta era aspirat într-o moară de mărunțire...
mai departe vă uitați pe punga din dulapul cu alimente.
Curios din fire examinam atent mastodonții care aduceau laptele din teren, niște ozeneuri pline de tehnologie, butoane, ceasuri indicatoare...Buceag ce să mai...sau Steagul Roșu!
Mă urc într-una din navele astea spațiale și încep să examinez programul de zbor...hmmm, butonul ăsta roșu pentru ce e?
Atunci a început dezastrul...am plecat cu furtune, țevărie, pompe...toată linia tehnologică după mine ce să mai...
Să vă spun ce încântat a fost tata când a aflat ce minuni am făcut?

ORA EXACTĂ

Aveam un coleg de școală care pe timpuri (78-79) mergea pe plajă, ochea câte un turist mai acătării care fuma marlboro, avea haine de firmă, "jlapi" bengoși și radio portabil-deci străin, și-l întreba în română arătând către încheietura mâinii stângi: futu-ți gura mă-tii??
asta până a nimerit un român care lucra la o ambasadă pe afară...l-a alergat ăla toată plaja...:))