Anii 1974/1975, ai mei părinți munceau cu drag și spor la Întreprinderea pentru colectarea și industrializarea laptelui Buzău, eu ca rucsac al lor, le mâncam zilele de zor, patinând până plecam cu picioarele sudate la genunchi, cu dinții clănțănind de atâta înghețată mâncată pe gheața patinoarului.
Fabrica era peste drum de patinoar și avea un chioșc de unde luam pe veresie fiindcă seara plătea tata...
Mă uitam fascinat cum se făcea laptele praf, era un tambur imens de inox încins care se învârtea jumătate în lapte jumătate afară, laptele în contact cu inoxul încins se usca instantaneu și în cealaltă parte era un cuțit imens, pe măsura tamburului ce curăța laptele uscat, apoi acesta era aspirat într-o moară de mărunțire...
mai departe vă uitați pe punga din dulapul cu alimente.
Curios din fire examinam atent mastodonții care aduceau laptele din teren, niște ozeneuri pline de tehnologie, butoane, ceasuri indicatoare...Buceag ce să mai...sau Steagul Roșu!
Mă urc într-una din navele astea spațiale și încep să examinez programul de zbor...hmmm, butonul ăsta roșu pentru ce e?
Atunci a început dezastrul...am plecat cu furtune, țevărie, pompe...toată linia tehnologică după mine ce să mai...
Să vă spun ce încântat a fost tata când a aflat ce minuni am făcut?
Intamplarile mele. Motto: decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu