Nu am timp!

Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă...
Trec vremurile peste noi, fug pe lângă noi...
Citim titluri dar nu mai ştim poveşti...
ioooiii iar a trecut anul ăsta...
Repezim pe cei dragi,lasă-mă că nu am timp...
Îmi vreau timpul înapoi!
Cănd ai închis ultima dată telefonul?

3
Numărul 3.
Al trei-lea prieten mort anul ăsta.

Iată-mă pe triburi jucând noaptea înfrigurat să nu-mi ia vreunul satul, descoper după 6 ani de joc un frate geamăn, vorbesc cu el 3 vorbe- spuneam eu o vorbă iar el o lua din sbor şi ştia ce vreu să zic...
A murit puţin sămbată seară...
Prietene...pastrează-mi un loc langă tine altfel moartea nu are nici un haz...

Ia-ma nene!

Pe vremea abuziv impuscatului mergeam pe rand la amicii mei de la Vinalcool, era stressu-l destul de mare si pe capul lor ca sa-i calc saptamanal, asa ca saptamana asta mergeam la "piticu" la Sahateni, combinat cu Burtea de la Vadu-Sapat, saptamana urmatoare mergeam la 'nea Petrica de la Ulmeni, combinat cu inginerul Zaharia de la Pietroasele unde era gestionar 'nea Didi, (un fel de "Stefanescu"-Bachus) 
Plec pe la 8 ale diminetii cu bidoanele pregatite si ce-mi trece prin cap?Hai sa iau cu  mine si un prieten ce nu avea masina.Dau telefon-mergi?
-Merg, Cum naiba?
-Eu aduc branzoase de la mine, pregateste si tu ceva d'ale morii. (malai, faina...)
Plecam, umplem bidoanele, pe drum il pregatesc-daca ne opreste militia venim de la nea Fanica de unde am cumparat vinul, nu mai stim unde sta, pe undeva pe deal...
Bineinteles, la intrarea pe drumul national iarba rea crescuse in mijlocul soselei, recte un militian ne face semn sa oprim...portbagajul break-ului erea plin dreak-ului...
'na ziua...m'neavoastra?
Amicul meu emotionat...-pe mine m-a luat la ocazie!
...Ma uit la el lung...militianul-ce e cu bidoanili bre?
-Aaaa, am fost si am cumparat vin de la nea Fanica, avem un revelion cu 60 de persoane...
-Mdeam...cam stiu eu de unde ai cumparat m'neatale vinul insa n-am ce zice, hai circulati.
Mai aveam vreo 4 kilometri pana la Mizil, opresc brusc, ma intind si deschid usa din dreapta si-mi invit prietenul sa devina pieton.
-Ce ai mai?
-Ce sa am ? La ia-ma nene iau si dau jos oamenii cand vreau!
A ajuns in oras dupa o ora... 

Tinta piept numarul 7

Cei dintre voi care ati facut armata probabil ati avut un episod la

'trageri' cand un dobitoc a intors arma catre front.

De asemenea tineti minte ca la una din trageri era prezenta tinta

piept numarul 7 unde trebuia sa tragi grupat 8-9 gloante pentru FB,

(foarte bine)

continui aici cu o gluma:

Un reporter merge intr-un sat si intreaba un bade: zi-mi si mie o

intamplare fericita din viata matale

-Pai acum 2 ani s-a pierdut in padure Maria, am facut o potera maaare

maare, am gasit-o si i-am tras-o... doamne ce ne-am distrat!

Reporterul: bre, nu pot scrie asa ceva la ziar, zi altceva!

--Pai acum 1 an s-a pierdut in padure Ioana, am facut o potera maaare

maare, am gasit-o si i-am tras-o... doamne ce ne-am distrat!

Reporterul: bre, n'auzi ca nu pot scrie asa ceva la ziar, zi altceva,

zi-mi o intamplare nefericita din viata matale!

-Nefericita ai?

-Da!

-Hmmm, acu' 2 saptamani ... m-am pierdut in padure...

Ca sa intelegeti de ce v-am dus pe la Ana si Caiafa va rog sa va

puneti in pielea mea, in ultimul timp ma simt ca tinta piept numarul 7

si ca acel bade din gluma: ma simt prins cu mainile la spate de un

par, din spate vine potera aia mare maare iar STATUL trage in mine cu

facturi!

Surpriza!

In mod surprinzator mizilenii care scriu sunt mai uniti decat "cealalta parte" a Mizilului!
Recte, am inceput noi, mizilenii sa respectam cuvantul scris si am inceput sa...ne citim unul pe altul!
Mare lucru internetu' aista maica!
Eu de exemplu ii citesc pe nerasuflate pe http://miziliada.blogspot.ro si http://ivanovicimihai.blogspot.ro.
Astfel ca rasfoindu-l pe Misu (il stiu ca om si pe el si pe tatal lui despre care am si scris acum ceva vreme, era mai mare, ecourile faptelor lui se auzeau si la noi -  ai auzit ce a facut Misu lu' Blaj?) am avut surpriza sa constat ca ma citeste!
Iata!

    Laptaria lu' Enache 


 de vrei  neaparat
 sa- ti cumperi  lapte,
 te duci,  ori ce ar fi ,
 doar in.... Matache...       macelarul                        Piata Matache ....    pacat ca s -a demolat

 dar de-ti  propui ,
 sa vezi  un.. blog aparte,
 dai clik urgent ,
 pe ...,,Laptaria lu' Enache ''...                                  mizilean de- al nostru....

SUNT UN MAIDANEZ!

Iubesc cainii, recunosc, sunt inebunit dupa javra mea neagra, un maidanez mic si negru, cu picioare strambe, cu o limba de o juma' de metru , cules de pe la Constanta, l-am botezat prima data Blackie (sic! ca negru nu putem sa-i spui) iar mai nou il strig Limba sau Limbo!
Nero era cainele copilariei mele, un Saint Bernard, il spalam in cada pana la momentul cand el avea 80 de kilograme iar eu 70.
Plecasem cu el la vaccinare, eu pe bicicleta cu lesa strans infasurata pe mana.
Pana a vazut o pisica.
M-a tarat 30 de metri cu bicicleta cu tot.
L-a otravit un dobitoc, l-am plans pe Nero o saptamana.
Iata-ma incoltit intr-o seara venind de mana cu fiul meu ce era bolnav atunci si in fiecare seara mergeam cu el la injectii, de o haita de vreo zece maidanezi, acum spune tu, cum ar fi trebuit sa reactionez?
Sa le spun ca fiecare are dreptul la viata?
Sa le explic ca acest comportament agresiv al lor nu are corespondent in lumea reala fiind de fapt o proiectie a faptului ca nu au fost iubiti de mama lor in copilarie?
Sa le explic ca de fapt adapostul de caini este la un kilometru distanta?
Sau sa iau prima piatra si sa-i zdrobesc capul primei javre care a indraznit sa-mi atace fiul?
Spune tu!

Ou' sont les neiges d'antzartz...?

Constat ca suntem o natiune ( sau de fapt o populatie fiindca s-a dorit sa nu mai fim un popor greu de controlat ) grasa.
Grasa in sine, ca idei, ca persoane, ca initiativa.
Ne repezim gramada sa cumparam o tigaie fiindca e " la promotie", ne indopam copiii cu McDonalds, si alte otravuri din supermarket, ne batem cu pumnii in piept ca se reduc locurile de munca in schimb nu facem nimic la serviciu fiindca suntem la stat nu? ( la stat lucrez si eu, insa fac lucrurile sa se intample dupa 15 ani de lucru in sistem privat )
Sunt la mare acum si ma uit dupa copii nostri care au deja 30 de kilograme la 6-7 ani, parintii bat bine catre 140 de kilograme si sunt mandri de odraslele lor "bine crescute"!
Oricat m-am uitat pe plaja dupa o silfida nu am vazut in 7 zile decat tone de carnuri tremurand in calea catre dozatorul de bere, congelatorul de inghetata sau chioscul patiserului.
Abia mai apoi am realizat ca de fapt silfidele noastre nu mai fac plaja de mult in romanica ci ori in Grecia, ori in Cipru, ori in Italia...Spania...
Vorba neamtului: ou sont les neiges d'antartz?

Alba ca zapada

Ca sa ma tratez de concedita acuta mi-am luat familionul in limuzina si hai la mare.

Am parcurs cu incantare cei 1oo de kilometri de autostrada alocati apoi am intrat in masa de biliard obisnuita, unul la stanga, unul la dreapta, altul intoarce cu efect, vezi ca ricoseaza un pieton din manta, carambol...

Ajuns la hotel cer o camera cu umbra si bineinteles ca mi se da o camera  la ultimul etaj cu vederea catre un camp superb...dar cu umbra.

Boon, hai sa ne acomodam...ei, adicatelea nevasta si ala micu', ei fiind mai ponei s-au acomodat imediat, eu la 0,1 tone si 1,92 metri inca aveam probleme: la baie chiuveta era un pic mai mare decat causul palmelor mele, televizorul din camera a trebuit sa-l pornesc de la telecomanda ( de marime normala ) ca sa-mi dau seama unde e, frigiderul promis era de fapt racitor care la randul lui s-a dovedit a fi de fapt un "racoritor", am mutat mobila din camera timp de 20 de minute ca sa-mi pot face un pic de "spatiu vital" ( vezi Mein Kampf ), am instalat laptopul pe balcon, ca mai apoi sa ma scarpin in cap sa-mi dau seama unde o sa incap si eu intr-un spatiu de 1/1,5 metri patrati unde deja sarma de rufe a nevestii era plina.
Bun zic, asta e, de banii astia asa de mare e jacuzzi-ul, vine seara, hai la soomn.
Eeeei cand am vazut ca trebuie sa atarn cu picioarele printre ( mare noroc ) gratiile patului vreo 20 de centimetri am zis ca sunt Alba ca zapada si am nimerit casa piticilor!
Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Cado'!

Acum cațiva ani buni aparea pe un canal ( desființat dealtfel ) un italian ce vindea împreună cu o românică d' a noastra nește argintăreli dubioase, ori la fiecare prezentare spunea: și acest inel...cado'!
Cam în aceeași perioadă răspundeam de destinele a 200 de amărâți de la abatorul splai București și faceam cu sârg naveta ( de aia a explodat și Challenger-ul , l-a blestemat lumea : ardeo-ar focul de navetă! ) la bucurești, ( bucureștenilor nu vă suparați ca scriu cu literă mică numele orașului vostru însă bucureștiul e un oraș plin de oameni, singuri. )
Eeei dragii mei, se gasește cineva așa bun la inimă încât sa ma încerce: nu vrei un ciobănesc mioritic?
Gura mea cea spartă apucă să aprobe pâna când semnalul trimis de urechi catre ( recunosc, ușoare urme ) creier să compileze ce și cum.
Deci da.
Hmmm....în noaptea aia l-am ținutără pe balcon, ( stăteam în Galați și faceam naveta către bucurești și inapoi ), pfff...mi-a mâncat ficusul...
Dimineață mă pregatesc, iau javra subsuoară ( 3 luni, 20 de kilo ce crezi? ) o instalez pe bancheta din spate de la dispero ( așa botezasem Espero, mașina mea) și hai catre capitală.
Pe la Brăila pune diiiitaaamai botul pe umărul meu stâng... eu impresionat de dovada de iubire necondiționată ( fă o probă, închide în portbabajul mașinii nevasta sau câinele și vezi cine te iubește după 2 ore ) emoționat îl întreb: aer domlu?
Iau drept accept limba lui de 30 de centimetri care-mi fâlfâia drept eșarfă și deschid geamul, și în secunda doi mă trezesc cu diiittaaamai voma în poală la 120 de kilometri pe oră!
Nu știu cum am oprit, eram între două camioane...
Deci : "Cado!""

PECO CHANNEL

Hmmm...iar merg cu vapori de motorina, ceasul de la bord imi arata ca mai am de mers 30 de kilometri, offff, hai la Peco.
Opresc pe "scumpa" langa pompa (intre noi fie vorba, masina e mai ascultatoare decat nevasta, masinii-i zici ia-o la dreapta o ia la dreapta, cu nevasta poti avea surprize iar cheltuielile de intretinere sunt incomparabile, una e sa schimbi uleiul si filtrele o data pe luna si alta e sa auzi mereu metal pe metal: factura cutare, faianta, mobila, perdele, iar avem nunta, nu am cu ce sa ma imbrac, concediu...) si zic lucratorului de la pompa: de 50 de lei plinul!
Imi pare rau ca nu am avut un amic cu mine sa faca o fotografie lucratorului de la Peco.
Avea niste carii taaare frumoase:))
Incepe sa puna motorina si-l iau la intrebari: mai baieti voi ati schimbat pompele?
-De ce sefu'?
-Pai i-a uite ce iute merge, zici ca-i ventilator! Ailalta mergea mai incet!
Stupoare...nu stie ce sa raspunda.
In ritmul asta in 2-3 ani, noi barbatii vom ajunge sa mergem la Peco sa cumparam doua picaturi de benzina cu care sa ne tamponam dupa ureche iar prietenii vor mirosi efluviile lasate de tine in urma si vor intreba verzi la fata mancati de invidie: ai mostenit pe cineva ai? Mirosi a benzina!

Amaraciune...

Am fost azi la tara, am facut niste chiuftelute picante care merg la fix cu un rose de Dealu Mare, nevasta-mea a "compus" niste ardei umpluti beeeleea, si dat fiind ca azi se implineau 22 de ani de cand a murit zeul meu am plecat catre o vecina in varsta cu o papornita cu de toate: ardei umpluti, chiuftele (stiu ca se zice chiftele dar imi place cum suna), cateva eugenii democrate ( d'alea ambalate cate doua separat intr-o tipla fitoasa), o felie generoasa de pepene...d'astea.
Am intrat in curte, ma latra din spatele curtii un caine jigarit caruia-i curgeau petice de blana la fiecare clampanit amenintator ( credea el) din dinti.
Curtea era surprinzator de bine ingrijita, casuta batraneasca e adevarat dar curata, proaspat spoita cu var, florile erau la ele acasa acolo intr-o simfonie de culori...ce sa mai, casuta din povesti.
Intru in casa si strig: tanti Ioana?
O vad in pat tocmai in fundul casei cum se ridica in capul oaselor si raspunde: tu esti Vali maica?
Da bre, uite azi se implinesc 22 de ani de cand a murit tata si ti-am adus cate ceva, matale ce mai faci?
Uite Vali maica ma hodineam nitel ca am picioarele astea zici ca sunt putrezite de la genuche in jos, mi-e si frica sa ies mai departe de poarta sa nu pat vreun necaz.
Acu' cand ai venit am auzit cainele si am crezut ca au venit.
Cine bre?
Fata mea vine din Italea sa ma vaza, vine cu nepotii maica!
Cand spunea asta i se lumina fata pe masura ce vorbea...
...pai cred ca o fi intarziat la aeroport mamaie, e aglomeratie mare acolo...
Aaaa, nu maica, sunt veniti de 3 zile dar sunt inca la oras.
....
Aaaa...asta...a! (ideea salvatoare) mamaie cred ca s-au oprit la balci, doar la noi e balci de Sanpetru si a zis sa-i dea si p'aia mici in comedii ca poate n-au vazut in Italia...
Nu maica au zis ca nu au cu ce masina sa vie da' vine!
Ce sa-i mai zic, dau sa ies spre poarta si-mi zice: stai usor maica sa vaz si io pe unde calc.
Ma uit mai atent la ea si-i vad ochii albiti de cataracta, mariti monstruos ( ei pana acum decat faceam cu mana din goana masinii...) de o pereche de ochelari carpiti cu un elastic ingalbenit de vreme si cu nodul in gat imi iau ramas bun: ne vedem sanatosi tanti Ioana!
Apai maica acu' daca tot am iesit la poarta raman sa ma uit de copiii astia...
.....
Pe seara am ajuns in oras, prin centru nevasta-mea ma strange de brat: uite-o pe fata lui tanti Ioana!
Era la o terasa de vorba cu doua prietene,  cotcodacitul ei se auzea cale de o posta iar copii prestau cu rolele printre platani.
Din zbor am prins decat vreo 3 cuvinte:
-La baba? Ce sa faca acolo copii mei fara internet?

Am ramas in minte cu imaginea "babei" cu ochii albiti cautand in zadar in praful ulitei dupa fata si nepoti...

Consum

Cănd eram mic îmi era frică de întunerec, acum cand văd factura de la curent  îmi e frică de lumină!!

O știi p'aia cu covorul roșu?

Pentru cei care sunt nelamuriti despre titlu: era acum vreo 300 de ani pe cand eram tanar un banc tampit- o stii p'aia cu cocosu' rosu? Si se repeta la nesfarsit.
Iubite cetitoriule, în copilarie aveam în cameră un  covor roșu cu niște melci sintetici încurcați rrău.
Mai apoi a migrat la bucătărie, a revenit în ochii mei pe terasa casei, apoi a ajuns undeva la "reformă"'
adicatelea undeva ascuns de razele soarelui unde a adastat vreo 10 anisori.
Azi am ajuns la țară cu multe scopuri in caciulă însă rând pe rând s-au înmuiatără  prioritatile, nevasta mea "cu factura" ma imbie: avem si noi un covor de spalat, nu-l  ...tu?
Am vazut rosu in fata ochilor!
Ma urmareste covorul asta ca un vis urat!

METAMORFOZA

— Lino, zice domnul, întinzănd slujnicei o piesă de cinci lei, eu am sunat. Na, du-te la tutungerie Știi unde e tutungeria?
Lina se gândește. Nu prea știe. Domnul explică:
— În tărg peste drum de cofetaria aia mare, Lina și-a adus aminte și face “Aha!”
— Să te duci acolo si să-mi cumperi un pachet de țigări Intim-club.
Intim-club.
Și fiindcă Lina abia de trei zile e venită de la țară, domnul o
întreabă:
— O sa ții minte, ori sa-ți scriu pe hârtie?
Dar Lina vrea sa dovedească domnului ca e fată deșteaptă. Nu primește să-i scrie.
— Las’ ca țin minte. Zic pană acolo: intinclup.
Și se duce in odaia slugilor sa-și puie basmaua în cap, că nu face să se ducă în târg cu capul gol. Pe când se gătește în oglindă, îi pare rău ca n-a îndrăznit sa ceară cucoanei să-i dea șapte lei din leafă, ca să-și ia o pereche de pantofi dar mâine dimineață neapărat o sa-i ceară,  șade rău cu picioarele goale jupaneasa la boieri șapte lei
nu e lucru mare.
Și Lina pleacă zicând până la poartă: “Intinplug intinplug intinplug”
Când deschide poarta, dă cu ochii de un cal balan, care de vreo doua zile umbla singur de pripas p-aici pe uliță. Ieri, fiind poarta deschisă, a intrat în grădină și s-a supărat domnul foc, ca i-a stricat niște flori.
“Al cui naibii o fi?” se gândește Lina, uitându-se în dreapta si în stânga; si nevăzând pe nimeni, pune mâna pe o piatră și-l gonește:
— Dii! gloabă, manca-te-ar lupii!
Apoi, dupa ce calul s-a depărtat, se-ntoarce și o pornește spre târg, zicând cu grijă, ca să nu uite:“Intimpliu intimpliu intimpliu.”
În colțul uliței, la Mihăescu, lucrează niște zidari la soclul casei. Unul dintre ei, vazând-o trecând, îi zice cu bunătate, facând cu ochiul tovarasilor:
— Draga, ti s-a descheiat pantoful.
E de crezut ca Lina ar fi primit mai bucuros o palmă, decât această batjocura, care arde la inimă. Așa se explică violența raspunsului ei, din care nu se poate transcrie decât sfarșitul:
— bata-te Dumnezeu, de pârlit, că nu-îi vezi de treabă!
Dar aducându-și aminte de țigarile domnului, pe când zidarii râd de se prăpădesc, Lina grabește pasul, zicănd mereu in gând: “Iplinitiu iplinitiu iplinitiu”
Când să treacă prin dreptul hanului lui Tascu, iese în goana mare din gang, fără veste, un poștalion mânat de un băietan. Ca prin minune scapă Lina necălcată, și tot băiatul întâi cu gura mare:
— Chioara naibii!
N-are dreptate Lina să se indigneze? Cum era sa vadă ea prin zid că iese el prin gang! Așa se iese din gang? În goana mare?
— Ptiu! traăsni-te-ar Dumnezeu si Maica Precista de nebun! zice ea ca încheiere și pleacă explicând unei femei cum era cât p-aci s-o omoare.
Femeia poveșteste ca tocmai, dar tocmai așa i s-a întâmplat și ei săptamana trecută, “tot cu ticălosul ăsta de băiat”; ba înca ea de spaima a scăpat din mâna un clondir, care s-a făcut țăndări; că și pe madama lui Iosif tinichigiul era s-o omoare intr-o zi.
Iaca și tutungeria. Lina, care, în tot timpul cât i-a povestit femeia pațania ei și a lui madam Iosif, n-a încetat de a repeta in gând cu mare sfințenie numele țigărilor, intră cu încredere și, întinzând piesa de 2  lei, cere deslușit:
— Să-mi dai un pachet de tutun iflingiu.
— De care? întreaba tutungiul întinzand urechea peste tejghea.
Lina, vazandu-l bătrân, crede ca e surd și-i strigă:
— Tutun iflingiu.
Tutungiul se uită la ea cu bagare de seamă. Nu cumva e nebuna?
Apoi îi respinge piesa îndărăt:
— Nu se gasește.
Dar Lina staruie și, crezând ca tot n-a priceput, îi silabisește răcnind:
— Tu-tun i-flin-giu.
Tutungiul, scos din răbdări, strigă și el:
— N-auzi că nu e? Ieși afară! Ce țipi așa?
Lina se întoarce repede acasă pe altă uliță, ca sa nu mai dea ochii cu zidarii. Ajunsă in odaie, întinde banii si zice domnului cu un accent de mare parere de rău.
— Nu mai are.
— Cum nu mai are? întreaba domnul mirat. Cum ai cerut?
— Așa cum mi-ai spus dumneata: tutun aflangiu!!

de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti

. .......................................................................... Acum o saptamana il trimet pe piciu'la "fete"în sat : -ia-mi si mie 4 becuri de 100 de wați. Iese ușurel din curte, afară-l aștepta amicul lui , ma aburc peste gard și aud: sa-mi ții și mie minte pana la magazin: 4 becuri de 100 de wați! Bineințeles ca au venit cu 3 becuri de 60 de wați, însa gestul contează așa-i? Update: Azi 1 iunie , ziua copilului, piciul se duce la ma-sa și zice: îmi dai și mie un leu să-mi iau o înghețată de ziua copilului? Mă-sa încurcată în ale gospodariei numai de el nu-i ardea, /n-am! Pleacă piciul înapoi în sat, ochește într-o gospodărie niște trandafiri și-l pune pe Laur amicul lui de la țară să sară gardul, să rupă trandafirii și să-i aducă. Vine apoi la mumă-sa: ia uite mami! Ăștia sunt pentru tine de ziua copilului! -Acum îmi dai un leu? Na! Ce poți să mai zici? Ia 2 lei, pentru fiecare câte unul. Pleacă amandoi. Pe drum: ai văzut? Ți-am zis eu ca așa merge?

Nisperia

Am doi prieteni pe care ma pot baza oricând,  stau peste drum de mine, unul e aproape viu ...celălalt a murit pe 28 februarie.
I-am zis lui Fred(prietenul care a murit puțin) : tati, adu-mi și mie ceva plante din Espagna lu' matale bre!
Ei, mi-a adus!
O nisperia ( îmi aduce aminte de penultima mașină) Espero căreia îi spuneam Dispero.
Fred a murit puțin, planta lui care creștea fantastic pâna atunci s-a uscat in 2 zile.
Ei , azi m-am uitat la copăcel...bre!
ARE MUGURI!!! 

Te uita bamporu' cum piere!

Azi eram pe faleza la Galati cu piciu', cand vede ditamai bamporu!
Zice: aaa, vreau si eu unul tati!
Contemplu timp de cateva minute bune cum trece pe langa noi ditamai "utilajul"...
Al mic: vreau si eu unul!
-eu/ piciule! iti dai seama cata apa tre' sa punem in curte?!!!

Greu de cap

Azi taman ce terminasem de scris un docoment când deodată flic, se stinge ecranul şi vad cum îmi face cu mâna a desparţire iremediabilă docomentul meu...
Aud în surdină cum porneşte generatorul unitaţii, iaraşi flic şi contemplu ecranul albastru al calculatorului...
Pun mâna pe telefon şi sun pe şeful de zonă de la Electrica:
-aşa şi pe dincolo, ...spital, ...curent...
-(flegmatic) ăăă, asta, e nevoie mare?
-...mnnu zic eu cu jumătate de gură, decăt ca aveam chirurgul cu cuţitul în burta unui pacient da' văd că nu se vaită, a ieşit pe bancă la o ţigare.
-... (aiurit) ..cine domle, pacientu'?
-nu "domle" chirurgul!
...pauză, (nu mai rabd)
-beeei n-auzi că-mi trebuie curent la spital?
-(bombănind) 'ai bre ca matale te ţii de goange, in 2 minute ai curent.
Aşaaa, acum sa scriu de la cap docomentul...

La "fete"

Plec vineri seara la țară, sa fac țuica și alte asemenea.
Sămbata dimineața ăl mic ma interpelează (era cu amicul  lui de acolo, Laur, eu prestam la cazane), auzi tati?
-(maria ta cetitoriule, am uitat sa-ți precizez: la țară avem decăt 2 magazine , unul mai slabuț, iar celalalt mai complet, adicătelea are mai multe articole)
Astfel că cel cu mai multe trebi în inventar se numește "la fete", dat fiind ca acolo vănd pe rand 2 vănzatoare.
-Ei?
-Vreau și eu un leu!
-Pe"nce?
-Iete mă duc și eu cu Laur "la fete"!
-Eu cu gura căscată...: măi baiete...1 leu?
-Atât!
.....
-Ia dă-mi și mie adresa!!!

BAIA!

M-am apucat să fac o baie la țară.
Doaamne ce greu, am dărâmat  doi ziduri ca sa obțin un peret?
Mrrrrrr, așa face spatele meu bre!
Mută aia, sparge dincolo, și du tati 326 de roabe cu pământ...
Dupa atâtea așa și pe dincolo, realizez că baia e de fapt pentru moi.
Acum după ce am terminat prima parte ma gândesc la cei urât mirositori din viața mea și le dau dreptate:
e greu să faci o baie bre!!!!

Strategie

Azi am scris cu piciu'...
E grele breeee....O auzeam pe maica-sa bombanindu-l  competent , că, de, știe limba română la fel ca mine.
Azi a fost ceva special, eram cu chef, și...
ai, piciu, scriem?
Miaauu, miorlauuu...știi cum e, ai trecut prin asta:))
Eeei, piciule, î, se face ca o linie cu o căciula pe cap, pricepi?
Daaaaa!, nu mă mai sâcâi!
Ok, te las, vezi ca trebuie așa facute, cum le-am facut eu pe primele trei.
Daaa!Știuuu!
Atunci de ce faci numai oale și crătiți?
Aaașa e, am greșit.
Am început să glumesc cu el apropo de ceea ce scria și era tot un râs la noi, se uita și zicea-hmmm asta e strâmbă, așa-i?
Mare lucru bre să știi să vorbești cu omu"...

Și-am plecat la Timișoaraaa...

Mai nou, tot umblând prin măruntaiele calculatoriului, am descoperit ca mai am un frate.
Nu de sânge ci de minte.Un nesuferit care atunci când deschid gura zice: aaa, știu ce vrei sa spui!
Mrrrr....De fel e din Timișoara, de aici și titlul, un hâtru și două jumatați, pdl-ist de felul lui dar, eh, nimeni nu e perfect.
De mult nu am mai avut o asemenea experiență intelectuală, acțiunea mea să fie imediat contracarată cu o reacțiune de aceeași intensitate.(parcă asta era ceva cu Arhimede??)
Oricum sunt încântat și abia aștept să ajung la Timișoara anul ăsta, cred ca o să mai învăț câte ceva.:))

La revedere prietene...

A trecut prea devreme la cele veşnice prietenul, colegul, vecinul, amicul nostru, "Neamţul"  ALFRED TECLES. 

Nu se poate întelege cât de grea este despartirea decât atunci când cel drag pleacă de lângă noi. Îl cauţi si nu-l gaseşti,  îl strigi şi nu te mai aude,  îl aştepti si nu mai vine.

 Ne ramâne doar amintirea şi un dor nestins în inimă!

….ai fost prietenul meu bun,  ne spuneam of-urile,…faceai orice pentru mine,  la fel si eu ( poate mai puţin...) ,…la necaz mi-ai fost aproape,  la fel si la bucurii… ai ştiut să imi ajungi la inimă….., despărţirea aceasta doare, …rămân doar amintirile ce mereu le voi avea proaspete în minte… 

Ai fost prea bun ,  prea sincer,  prea curat,…timid, ..simţit..., inteligent….,  de ce ai plecat bunule?

….nici macar nu am apucat sa ne luam rămas-bun…

….cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet……Nu o sa te uit niciodata!!!!….DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE!!!

Nașu''

Am cununat o pereche de tineri, sâmbata trecută a fost cununia ,ieri i-am scos la biserică, sub pulpana popii ei faceau planul cum sa-i innoade sireturile ....
La sfarsit popa intreaba: ăsta mic, (al meu, cel adoptat) are slujba facuta?
Eu-ce slujbă părinte, l-am botezat, are meremeturile făcute!
Nu bre! Slujba de adopție?
...mmmnnu?
5 minute a durat, la sfârșit popa m-a pus de am cetit din cartea lui: astfel fiule astăzi te-am născut!
M-i s-a pus un nod in gât, lacrimi in ochi, am pus un genunchi jos...si am zis...
Ăla mic e satisfăcut acum, mă intrebase acum vre-un an : tati așa-i ca tu m-ai născut??

Frezor

Veneam catre Mizil cu mintea vâjaind de ceea ce aveam de facut a doua zi, ca prin vis vad un braț care se agita in fața parbrizului...frână.

-Hai sus.

Pe drum î-i dezleg limba: și?

Păi sa vedeți ca ....

Ma chinui de vre 3 luni sa-mi gasesc de lucru, sunt inebunit, nu mai pot...

Eu-da'ce stii sa faci bre?, schimb viteza si ma uit de vreun nebun in spatele meu.

Pai frezor, strungar, lacatus...

Cum adica? Cu calificarile astea nu ai gasit de lucru?

-da bre , dar eu sunt puscarias....am facut o prostie si nu ma angajeaza nimeni...

hmmmm....

ajungem, -auzi ?

maine te prezinti la mine la lucru.

-a inceput omul sa planga...bre... am fost la 3 biserici sa pun acatiste....

eu am plecat din fabrica aceea, omul a ramas ...

Steaua mea...

Mai piciule, hai sa merem o fuga pana la supermagazin sa luam niste apa minerala-uaaauu mamiii, vezi ca am plecat cu tati sa luam apa!
Pe drum: stii tati, o fata ma iubeste!
-Zzzau? Ce fata bre? O fata, Ruxi o cheama!
-Si (il trag in continuare de limba) ce zice?
-Mi-a zis ca ma iubeste si am intepenit!!!
( nu pot descrie vantul care suiera prin gura mea larg cascata...are 7 ani bre !)
Mai facem doi pasi si zice:
-Stii ceva? Tu esti steaua mea!
Inghit in sec ( ce dumnezeu puteam sa-i raspund???!) si zic aaaa, asta...mnda, asa o fi ...

POVESTE

O...POVESTE


Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...

becali

Incet incet observ ca lumea asta pierde din ce in ce mai multi oameni buni, de calitate si se inchina la nonvalori precum becali , guta, sau ...ma rog, lista e lunga.
Dupa marea inghesuiala din '89 ( nu cred ca ati sesizat dar ei au fost cinstiti, au spus atunci destul de clar, noi nu am inteles: vom face o lume noua! NOUA, nu voua!!!!)  observ ca valorile nu mai sunt aceleasi, mergeam la un moment dat in spatele unor pici (pe timpul cand stateam la Galati)  si ascultam involuntar ce vorbeau intre ei , unul spunea: cand o sa ma fac mare ma fac doctor ca tata, (doaaamne , ma gandesc, incep sa apara semne de normalitate in tara asta!!) celalalt '' da insa replica: du-te bai d''aici, ma fac fotbalist sa am bani ca Mutu si becali.
Iata ca intre timp, prinsi cu lumestile treburi nu vedem cum pleaca dintre noi oameni care ne-au influentat in bine copilaria sau viata.
Tu, tu de cate ori te-ai gandit la asta?
...pariez ca cel putin o data pe zi...

TATA

M-am ferit mereu de subiectul ăsta, tatăl meu a fost și este idolul meu, felul lui de a fi ( la înmormântarea lui s-a ținut un discurs de către directorii fabricii,  unde s-a spus că nu a fost un om, ci un tip, un tip de urmat.), de a se comporta în societate, ca un adevarat domn deși era venit de la țară, avea un bun simț extraordinar, te simțea de la o poștă când îl mințeai...
Eram tanâr, nu știam de unde si cu ce se manâncă, mulți au profitat de asta: dom'le ce prieten bun eram eu cu tata lu' matale...
Care țepe am luat pe tema asta...
Eram la birou la fabrica de lapte, aud o masină oprindu-se, mă scol din scaun să vad cine a venit, prin perdea il vad pe omu':  unde e copilu' asta?....
Aveam 21 de ani...
Apoi intr-o noapte sunt chemat de urgență la fabrică...
Am fugit ca un nebun (deși bausem in seara aia) la Ploiești cu el, întai am trecut pe la spitalul local...mi-au dat înca un om dupa mine, care habar nu avea pe ce lume traiește..., nici acum nu știu ce era cu el, de ce a mers după mine...
Am ajuns la "JUDEȚEAN" mitraliez medicul de gardă cu ce si cum  și medicul de gardă imi zice: a băut, acum sa se distreze....
Nu l-a impresionat, probabil ca daca veneam cu un câine lovit de masină începea sa plangă!!!!
Am încercat disperat sa-i ofer orice!
Tata nu mai e...

Un alt fel de a negocia

V-am impuiat capul cu amicul meu care asa si pe dincolo, cu motociclistii cu...
Mai nou amicul meu a descoperit ca-i place masajul rrrrrau!
Astfel ca in fiecare zi dupa orele 16.00 cheama la sediul firmei lui un maseur.
Maseur, nu maseuza , asa am fost si eu tentat sa intreb prima data insa mi-am adus aminte ca sotia lui lucreaza cu el in aceeasi firma asa ca maseuza iese din schema:)
Eeeei dragiii mosului, iata ca vine maseurul: sefu- merem?
-Merem, in timp ce coborau scarile urca cineva: dom'lu?...
Da. Eu. Stiti am si eu o oferta...
-hai cu mine.../hai?
Dom'lu se asaza confortabil pe masa de masaj si maseurul dai si dai si au! acolo  aaaaah, acolo la omoplat, mrrrrrhhhh, aaarrrrgh, ce ofeeheerta au! ma doare mai! ziceai ca ai?
-ofertantul incepe timid sa-i prezinte avantajele afacerii vizibil perturbat de faptul ca amicul meu era in boxeri si i se presta masaj...
se termina masajul, amicul meu trage boxerii catre subsuori iar omul care-i prezenta oferta-i zice: de fapt sotiile noastre se cunosc ceva mai bine...
??cum adica?
-pai sotia mea e diriginta fiului dumneavoastra....