METAMORFOZA

— Lino, zice domnul, întinzănd slujnicei o piesă de cinci lei, eu am sunat. Na, du-te la tutungerie Știi unde e tutungeria?
Lina se gândește. Nu prea știe. Domnul explică:
— În tărg peste drum de cofetaria aia mare, Lina și-a adus aminte și face “Aha!”
— Să te duci acolo si să-mi cumperi un pachet de țigări Intim-club.
Intim-club.
Și fiindcă Lina abia de trei zile e venită de la țară, domnul o
întreabă:
— O sa ții minte, ori sa-ți scriu pe hârtie?
Dar Lina vrea sa dovedească domnului ca e fată deșteaptă. Nu primește să-i scrie.
— Las’ ca țin minte. Zic pană acolo: intinclup.
Și se duce in odaia slugilor sa-și puie basmaua în cap, că nu face să se ducă în târg cu capul gol. Pe când se gătește în oglindă, îi pare rău ca n-a îndrăznit sa ceară cucoanei să-i dea șapte lei din leafă, ca să-și ia o pereche de pantofi dar mâine dimineață neapărat o sa-i ceară,  șade rău cu picioarele goale jupaneasa la boieri șapte lei
nu e lucru mare.
Și Lina pleacă zicând până la poartă: “Intinplug intinplug intinplug”
Când deschide poarta, dă cu ochii de un cal balan, care de vreo doua zile umbla singur de pripas p-aici pe uliță. Ieri, fiind poarta deschisă, a intrat în grădină și s-a supărat domnul foc, ca i-a stricat niște flori.
“Al cui naibii o fi?” se gândește Lina, uitându-se în dreapta si în stânga; si nevăzând pe nimeni, pune mâna pe o piatră și-l gonește:
— Dii! gloabă, manca-te-ar lupii!
Apoi, dupa ce calul s-a depărtat, se-ntoarce și o pornește spre târg, zicând cu grijă, ca să nu uite:“Intimpliu intimpliu intimpliu.”
În colțul uliței, la Mihăescu, lucrează niște zidari la soclul casei. Unul dintre ei, vazând-o trecând, îi zice cu bunătate, facând cu ochiul tovarasilor:
— Draga, ti s-a descheiat pantoful.
E de crezut ca Lina ar fi primit mai bucuros o palmă, decât această batjocura, care arde la inimă. Așa se explică violența raspunsului ei, din care nu se poate transcrie decât sfarșitul:
— bata-te Dumnezeu, de pârlit, că nu-îi vezi de treabă!
Dar aducându-și aminte de țigarile domnului, pe când zidarii râd de se prăpădesc, Lina grabește pasul, zicănd mereu in gând: “Iplinitiu iplinitiu iplinitiu”
Când să treacă prin dreptul hanului lui Tascu, iese în goana mare din gang, fără veste, un poștalion mânat de un băietan. Ca prin minune scapă Lina necălcată, și tot băiatul întâi cu gura mare:
— Chioara naibii!
N-are dreptate Lina să se indigneze? Cum era sa vadă ea prin zid că iese el prin gang! Așa se iese din gang? În goana mare?
— Ptiu! traăsni-te-ar Dumnezeu si Maica Precista de nebun! zice ea ca încheiere și pleacă explicând unei femei cum era cât p-aci s-o omoare.
Femeia poveșteste ca tocmai, dar tocmai așa i s-a întâmplat și ei săptamana trecută, “tot cu ticălosul ăsta de băiat”; ba înca ea de spaima a scăpat din mâna un clondir, care s-a făcut țăndări; că și pe madama lui Iosif tinichigiul era s-o omoare intr-o zi.
Iaca și tutungeria. Lina, care, în tot timpul cât i-a povestit femeia pațania ei și a lui madam Iosif, n-a încetat de a repeta in gând cu mare sfințenie numele țigărilor, intră cu încredere și, întinzând piesa de 2  lei, cere deslușit:
— Să-mi dai un pachet de tutun iflingiu.
— De care? întreaba tutungiul întinzand urechea peste tejghea.
Lina, vazandu-l bătrân, crede ca e surd și-i strigă:
— Tutun iflingiu.
Tutungiul se uită la ea cu bagare de seamă. Nu cumva e nebuna?
Apoi îi respinge piesa îndărăt:
— Nu se gasește.
Dar Lina staruie și, crezând ca tot n-a priceput, îi silabisește răcnind:
— Tu-tun i-flin-giu.
Tutungiul, scos din răbdări, strigă și el:
— N-auzi că nu e? Ieși afară! Ce țipi așa?
Lina se întoarce repede acasă pe altă uliță, ca sa nu mai dea ochii cu zidarii. Ajunsă in odaie, întinde banii si zice domnului cu un accent de mare parere de rău.
— Nu mai are.
— Cum nu mai are? întreaba domnul mirat. Cum ai cerut?
— Așa cum mi-ai spus dumneata: tutun aflangiu!!

de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti

. .......................................................................... Acum o saptamana il trimet pe piciu'la "fete"în sat : -ia-mi si mie 4 becuri de 100 de wați. Iese ușurel din curte, afară-l aștepta amicul lui , ma aburc peste gard și aud: sa-mi ții și mie minte pana la magazin: 4 becuri de 100 de wați! Bineințeles ca au venit cu 3 becuri de 60 de wați, însa gestul contează așa-i? Update: Azi 1 iunie , ziua copilului, piciul se duce la ma-sa și zice: îmi dai și mie un leu să-mi iau o înghețată de ziua copilului? Mă-sa încurcată în ale gospodariei numai de el nu-i ardea, /n-am! Pleacă piciul înapoi în sat, ochește într-o gospodărie niște trandafiri și-l pune pe Laur amicul lui de la țară să sară gardul, să rupă trandafirii și să-i aducă. Vine apoi la mumă-sa: ia uite mami! Ăștia sunt pentru tine de ziua copilului! -Acum îmi dai un leu? Na! Ce poți să mai zici? Ia 2 lei, pentru fiecare câte unul. Pleacă amandoi. Pe drum: ai văzut? Ți-am zis eu ca așa merge?