kart???

Eram clasa a 4-a sau a 5-a , colegul meu de banca avea un avantaj direct: tat-so  lucra la uzina unde se reparau tancurile, fata de tatal meu care era un biet sef de sectie in industria laptelui!!!
Al meu nu-mi putea aduce niciodata acasa trotil, tuburi de cartuse sau alte lucruri de genul asta care ma nauceau atunci!
In schimb aveam orice , orice nu era destul!
Prietenul meu avand acest ascendent asupra mea a inceput sa brodeze: tata-l meu ne face cate un kart fiecaruia, mie albastru tie rosu, pliant....
In fine, a reusit sa ma minta cu succes 2  ani  , timp in care am sperat (stiu ca suna aiurea) cu disperare ca al meu kart sa fie rosu, pliant(!!!) si cu cauciucuri d'alea groase!!( kart = masinutele alea mici cu care fac curse picii)
Am trecut usor peste dezamagirea cu kartul (asta a fost un episod halucinant....acum e gata, maine sa vezi ca de fapt nu a putut sa scoata kart-urile din uzina...s.a.m.d.)
Abia acum realizez (cam tarziu asa-i?) ca eu de fapt aveam banane sau portocale oricand, ori amicul si fostul meu coleg de banca trebuia sa compenseze cumva, asa-i?
Amaraciunile de atunci se vad azi in schimb, un om se poate schimba ( de mine e vorba) insa nu cred ca m-am schimbat in rau.
M-am intalnit cu fostul meu coleg de banca azi: ...nu mai esti ca inainte...!
Nu.Nu mai sunt acelasi om ca acum 10, 15 sau 25 de ani.
Nu ai cum, ori evoluezi ori ...
Nu mai esti...