Ardeal!

1985, frumos an, am primit  invitatia de a petrece un revelion in Ardeal, langa prietenii mei , familia Hosu, doamne ce trece timpul, au trecut 27 de ani de cand nu i-am mai vazut...
Peripetii am avut de cand am plecat, am urcat in personal in loc de accelerat pana la Ploiesti, am uitat acasa buletinul, drept urmare  la hotel in Cluj mi sa spus ca nu am grupa de sange corespunzatoare ( de unde naiba sa stiu eu ca grupa B 25 inseamna "balcescu 25" adecatelea 100 de lei spaga!!!
Apoi, ca sa nu ma plictisesc am imprumutat de la un prieten de al meu  un "walkmen" si vreo 3 casete cu Elvis, in magazinul cel mare din Cluj m-am trezit si cu cu doua babute ce m-au intrebat ceva, eu cu castile pe urechi- concluzie: asa tanar si nu aude maica!
Apoi am am vizionat in chinuri " Pas in doi", iesind din cinema am fost surprins sa vad ca se vand la noi mere glazurate.
Am dormit in seara aceea pe jos la niste prieteni de-ai Marinei, a doua zi am ajuns in Alunis...un loc de vis, intre dealuri, gazdoiul nostru era un om.
Putine cunostinte le-am catalogat ca fiind si om.
Omul la care s-a intamplat sa ajung gratie amicilor mei era un nene de vreo 70 de ani, dansator de exceptie care de produsese si la TV (dumnezeu sa-l ierte, nu cred ca a supravietuit ) genul de barbat care danseaza nonstop 6 ore apoi intreaba si nevasta: dansezi si tu odata bre?.
Avea un obicei, dimineata la orele 7.00 ma trezeam cu el langa mine cu un pahar pentru vin plin cu palinca trantit langa mine pe masuta: no Vali dragule, 'ai sa ne spalam pe dinti!
Ioooiiii!!!
Stai bre ca nu m-am trezit de aseara!
Pfffffuii...
Vasile, sotul Marinei, un haios,  ma bombarda cu bancuri, aveam pe timpul ala si eu vreo cateva pe care le tineam minte, acum tin minte ca la Alunis ( hai pitis, pitis, pitis, pana-n vale'n Alunis) era ciorba dulce, era cam rece la privata, si...parca (nu sunt sigur) intr-o seara am fost la caminul cultural?